Articole

MASURILE PREVENTIVE IN CAZUL PERSOANEI JURIDICE

Actualele modificari ale Codului de procedura penala sunt in spiritul noilor tendinte ale politici penale internationale pregatind conditiile juridico-penale ale unificarii in perspectiva a legislatiei penale la nivel european. Astfel includerea in legislatia penala a raspunderii penale a persoanei juridice, a determinat modificari si completari esentiale si in ceea ce priveste latura procedurala a acestei ramuri de drept. Este stiut ca luarea masurilor de preventie in procesul penal are scop asigurarea bunei desfasurari a procesului penal ori impiedicarea sustragerii invinuitului sau inculpatului de la judecata ori de la executarea pedepsei; asa cum sunt ele descrise de dispozitiile art. 136 cod procedura penala. Dar in contextul aparitiei raspunderii penale a persoanei juridice mai sunt suficiente aceste dispozitii? Raspunsul la aceasta intrebare ne duce la concluzia ca motivele care au determinate aparitia raspunderii persoanei juridice, au stat la baza reglementarilor prevazute de Art. 4795 din Codul de procedura Penala. Acesta reglementeaza masuri preventive aplicabile persoanei juridice.

Conform acestuia "judecatorul, in cursul urmaririi penale, la propunerea procurorului, sau instanta, in cursul judecatii, poate dispune, daca exista motive temeinice care justifica presupunerea rezonabila ca persoana juridica a savârsit o fapta prevazuta de legea penala si numai pentru a se asigura buna desfasurare a procesului penal, una sau mai multe dintre urmatoarele masuri preventive:

Articolul 227 din Legea 31/1990 indica punctual care sunt situatiile in care are loc dizolvarea unei persoane juridice. Acestea difera in functie de natura juridica a acesteiai. Analizând acest articol precum si urmatoarele (art. 228, 229), putem concluziona ca exista cauze obiective si cauze subiective care determina dizolvarea unei persoane juridice. Dar pe lânga acestea, practica a dovedit ca exista si cauze ilicite care determina dizolvarea. Astfel, conform art. 233 din Legea 31/1990 dizolvarea societatii are ca efect deschiderea procedurii lichidarii, rezultat urmarit in mod deliberat, in scopul sustragerii raspunderii penale si, de cele mai multe ori, celei civile.

Procedura fuziunii este prevazuta in art. 238 din Legea 31/1990, si operatiunea prin care una sau mai multe societati sunt dizolvate fara a intra in lichidare si transfera totalitatea patrimoniului lor unei alte societati, iar divizarea este operatiunea prin care o societate, dupa ce este dizolvata fara a intra in lichidare, transfera mai multor societati totalitatea patrimoniului sau. Utilizarea acestor proceduri in mod fraudulos este justificata tocmai de prevederile art. 250 litera c) din aceeasi lege, conform careia "societatea absorbita sau divizata inceteaza sa existe". Ori legiuitorul introducând aceste masuri preventive a urmarit tocmai disparitia persoanelor juridice in scopul realizarii atât a preventie speciale cât si a celei generale, dar si recuperarea prejudiciului cauzat.

Scopul acestei masuri este prezervarea capitalului social, evitarea intrarii in starea de insolvabilitate fraudulos provocata, in scopul angajarii raspunderii civile si a celei penale.

Aceasta masura a fost creata cu scopul de a completa masurile anterioare si se refera la acele acte juridice de dispozitie cu caracter nepatrimonial si chiar nespecifice. Astfel am putea exemplifica incheierea de acte care sa angajeze activul societatii in sensul indisponibilizarii acestuia (incheierea de acte de donatie asupra bunurilor ce constituie capitalul societatii).

Aceasta masura a fost prevazuta pentru a impiedica persoana juridica in a savârsi din nou aceeasi infractiune.

Conditiile esentiale:

Din cuprinsul primului alineat putem desprinde doua conditii esentiale si interdependente: necesitatea existentei unor motive temeinice care justifica presupunerea rezonabila ca persoana juridica a savârsit o fapta prevazuta de legea penala;

In vederea respectarii dispozitiilor legale, organele judiciare au obligatia sa administreze probe din care sa rezulte ca invinuitul sau inculpatul a savârsit una sau mai multe infractiuni si, in acelasi timp, sa observe daca in cauza este vorba de o infractiune continua, continuata sau complexa. De asemenea, organele de urmarire penala si instantele de judecata au obligatia sa contureze cu exactitate elementele materiale ce se inscriu in latura obiectiva a infractiunii. In vederea respectarii legii, organele judiciare au obligatia ca intr-o cauza penala sa fixeze cu precizie perimetrul activitatii infractionale si, in acelasi timp, sa observe daca exista mai multe acte materiale ce intra in continutul laturii obiective a aceleiasi infractiuni aflate in legatura de conexitate sau corelativitate. necesitatea de a asigura buna desfasurare a procesului penal; Organele care instrumenteaza cauzele penale trebuie sa faca aprecieri legate de necesitatea si oportunitatea luarii masurilor de preventie.

Organele abilitate:

Masurile preventive pot fi dispuse de judecatorul, in cursul urmaririi penale, la propunerea procurorului, sau instanta, in cursul judecatii. In cursul urmaririi penale, masurile preventive se dispun de judecator, prin incheiere motivata data in camera de consiliu, cu citarea persoanei juridice. Participarea procurorului este obligatorie. Incheierea poate fi atacata cu recurs in 3 zile de la pronuntare, pentru cei prezenti, si de la comunicare, pentru cei lipsa.

Cautiunea:

In vederea asigurarii respectarii masurilor prevazute in alin. 1 lit. a)-e), instanta poate obliga persoana juridica la depunerea unei cautiuni constând intr-o suma de bani sau alte valori fixate de organul judiciar. Cuantumul cautiunii nu poate fi mai mic de 5.000 lei. Cautiunea se restituie la data ramânerii definitive a hotarârii de condamnare pronuntata in cauza, daca persoana juridica a respectat masurile preventive, precum si in cazul in care, prin hotarâre definitiva, s-a dispus achitarea persoanei juridice sau incetarea procesului penal fata de aceasta. In cazul in care s-a dispus fata de persoana juridica o solutie de netrimitere in judecata, restituirea cautiunii se dispune de catre procuror. Cautiunea nu se restituie in cazul nerespectarii de catre persoana juridica a masurilor preventive, facându-se venit la bugetul statului la data ramânerii definitive a hotarârii de condamnare.

Perioada pentru care pot fi dispuse:

Masurile preventive prevazute in alin. 1 pot fi dispuse pe o perioada de cel mult 60 de zile, cu posibilitatea prelungirii, daca se mentin temeiurile care au determinat luarea acestora, fiecare prelungire neputând depasi 60 de zile.

Revocarea:

Masurile preventive se revoca, din oficiu sau la cerere, când nu mai exista temeiuri care sa justifice mentinerea acestora. Dispozitiile alin. 4-6 se aplica in mod corespunzator.

Impotriva reprezentantului persoanei juridice sau a mandatarului acesteia pot fi luate masurile prevazute in art. 183 si art. 198 alin. 2, iar fata de practicianul in insolventa, masura prevazuta in art. 198 alin. 2.